Setul de șoareci. Poveste pentru a explica terorismul copiilor
Mousetrap este o poveste pentru copii scurt scris de Marisa Alonso Santamaria. O nouă poveste care ne ajută să explicăm copiilor terorismul. Și există circumstanțe care sunt atât de complicate pentru a transmite copiilor că, uneori, este mai ușor să recurgă la povestiri și povești fictive. Aceasta este o poveste care ridică, cu o pisică și șoareci ca protagoniști, o situație similară cu cea trăită de victimele terorismului.
Mousetrap este o poveste pentru copii scurt scris de Marisa Alonso Santamaria. O nouă poveste care ne ajută să explicăm copiilor terorismul. Și există circumstanțe care sunt atât de complicate pentru a transmite copiilor că, uneori, este mai ușor să recurgă la povestiri și povești fictive.
Aceasta este o poveste care ridică, cu o pisică și șoareci ca protagoniști, o situație similară cu cea trăită de victimele terorismului. Astfel, ei pot înțelege cum se simt cei care suferă de aceste atacuri atroce.
Poveste care explică terorismul copiilor
Toată lumea a fost de acord că plasa de șoareci a fost un loc liniștit și sigur. Acolo soarecii erau foarte fericiți și toți locuitorii au avut un zâmbet mare desenat pe fețele lor.
Șoarecii au jucat, au mers, au mâncat, au făcut mari pâini și au avut grijă de cele mai mici șoareci, fără să-și schimbe viața.
Într-o zi, a apărut o pisică răutăcioasă și sa întâmplat ceva care și-a schimbat în mod neașteptat viața. Fără niciun motiv a început să-i atace cu cruzime.
- rozătoare mizerabile! - pisica se umfla plina de ură cu o voce groaznică și începu să curețe la dreapta și la stânga sinistru la șoarecii care se aflau în cale.
Soarecii fugiră îngrozite în toate direcțiile, fără să știe unde să scape.
- Miaaaaauuuuuu! - pisica rea a mâncat din nou speriind o mulțime de șoareci mici lângă el.
- Te voi face să-mi faci stralucirea - mi-a spus foarte tare, ca toată lumea să audă ce spune.
- În curând, voi termina cu voi toți! - Nu mă vei uita niciodată! - A spus că a tras cuvintele când a lovit două șoareci cu coada puternică.
Și când a sosit, cu un salt ascuns, a plecat.
Soarecii ascunși printre pietre în peșteri mici și acoperite cu frunzele căzute ale copacilor nu îndrăzneau să părăsească ; chiar dacă părea că pisica a plecat de mult.
În zori, șoarecii își aruncă capul afară în frică și se uită unul la celălalt foarte speriat, fără să înțeleagă nimic. Apoi au văzut daunele pe care pisica le-a făcut în șoarechea de șoareci și, cel mai trist, la prietenii săi de la rozătoare sau răniți. Toți s-au întors să-i ajute pe cei nevoiași și să aibă grijă de cei mai mici șoareci.
În timp ce îngropau morții, îngrijindu-i pe cei răniți și reparându-și casele, tăcerea era sepulhrală.
De unde a apărut acea pisică terifiantă? De ce le-a atacat în acel mod crud? O voi face din nou?
În cele din urmă, normalitatea a revenit la șoarecele de șoareci. S-au născut șoareci noi, s-au dus înapoi la o plimbare, să se joace, să doarmă; dar evenimentul teribil a fost înregistrat în capul lor și în inimile lor și nu au fost niciodată la fel ca înainte. Șoarecii au învățat să evalueze mai mult viața pe care o aveau ; totuși, ceea ce nu au reușit niciodată să înțeleagă a fost motivul pentru acel atac atrocos comis de cineva răuvoitor, plin de ură și fără milă, care a provocat atât de multă pagubă.
