Disfonie copil: ce este și cum să-l împiedice
Se poate defini ca disfonie de moment sau modificarea de durată a unuia sau mai multora dintre parametrii voce (timbră, intensitate și pas, fundamental). Aceasta corespunde cu răgușeala tipică pe care o numim în mod nejustificat aponia, deoarece constă în pierderea totală a vocii. De ce disfonie apare in copilarie Factorii care favorizează această implicare poate fi de mediu (zgomot, poluare, uscăciune a mediului, prezența sau iritante laringian alergeni, de control al climei artificiale, .
se poate defini ca disfonie de moment sau modificarea de durată a unuia sau mai multora dintre parametrii voce (timbră, intensitate și pas, fundamental). Aceasta corespunde cu răgușeala tipică pe care o numim în mod nejustificat aponia, deoarece constă în pierderea totală a vocii.
De ce disfonie apare in copilarie
Factorii care favorizează această implicare poate fi de mediu (zgomot, poluare, uscăciune a mediului, prezența sau iritante laringian alergeni, de control al climei artificiale, ...), deși în cele mai multe ocazia își are cauza în comportamente de abuz sau abuz vocal (suprasolicitare vocală, timp de vorbire excesiv, volum și / sau ton vocal etc.).
În aceste cazuri, mai ales atunci când vine vorba de copii, suntem adesea se confruntă cu un disfonie funcțional, ca vocea este modificată fără a exista o leziune organică în phonatory organe. Cu toate acestea, dacă aceste obiceiuri eronate nu sunt corectate, pot apărea probleme cum ar fi noduli sau polipi, ceea ce poate necesita intervenție chirurgicală.
Simptomele disfoniei la copii
Din acest motiv este important să învățăm să identificăm simptomele și, mai presus de toate, unele recomandări pentru prevenirea vocală. Simptomele disfoniei Dacă observați că copilul dvs. are unele dintre aceste simptome, este posibil să aveți o problemă vocală. Dar calm: dacă este oprită în timp, poate fi rezolvată fără dificultăți majore și recuperarea calităților vocii sale.
- Carraspera sau tuse neproductivă.
- Oboseală vocală după un efort scurt de voce.
- Iritarea acută sau cronică a faringelui-laringe.
- senzația de corp străin.
- Gât rigid, uscăciune.
- Durerea și / sau hipertensiunea musculaturii cervicale.
- Creșterea flegmei.
- Sensibilitatea efortului atunci când vorbim.
- Sfârșitul unor fraze inadecvate, cu un sentiment de sufocare.
- răgușeală acută sau cronică.
- Dificultate cântând.
- Pierderea repetată a vocii.
- Variația intensității și tonului pe parcursul zilei.
- Vocea "curată" dimineața și "încețoșată" noaptea.
Cum de a preveni disfonie la copii
Iată câteva acțiuni care se pot implementa cu ușurință în rutina de zi cu zi a oferit, și va ajuta la inlocuirea obiceiurile proaste cu alte practici de îngrijire și vocal igienă.
- a se asigura că au o odihnă de calitate, de dormit de aproximativ 10 ore.
- Mentinerea o respiratie nazala, mai degraba decat de tip oral, diaphragmatic.
- Faceți-i să bea apă cu asiduitate, prin scurte, dar frecvente, gogoși.
- dacă nu au un scop productiv, evitați tusea inutilă și tusea.
- Mențineți o bună igienă nazală, dentară și, de asemenea, ureche.
- Ai grijă să nu facă abuz de a face imitații sau "voci", cu care își forțează vocea.
- Tratarea infecțiilor respiratorii sau alergice cât mai curând posibil.
- Acordați o odihnă zilnică de odihnă vocală, într-o tăcere completă.
- Evitați strigătul, dar, de asemenea, vocea monotonă, ca cea de șoaptă.
- Când vorbiți, faceți fraze scurte care vă permit să faceți pauze în care puteți respira și nu puteți epuiza aerul.
- Limitați aportul de alimente și băuturi prea reci sau calde.
- Vocalizați corect, evitând vorbirea cu gura ocupată (de exemplu, guma de mestecat).
- Nu vorbiți la distanțe lungi (foarte frecvente în curte); abordare pentru a fi audiat.
- Nu folosiți vocea în stări de epuizare fizică.
- Nu vorbiți în timp ce faceți un exercițiu fizic și așteptați până când respirația se calmează (cum se întâmplă, de exemplu, în clasele de Educație Fizică).
În orice caz, dacă constatăm că copilul nostru are probleme vocale pe o bază regulată sau cronică, trebuie să mergem la un specialist pentru a face o evaluare aprofundată și a determina nevoile terapeutice ale cazului.
