Câtă libertate ar trebui să oferim copiilor
Unul dintre marile scopuri ale părinților în educația copiilor lor este dezvoltarea autonomiei lor. Ei sunt învățați să fie responsabili și încurajați să fie independenți. Pe măsură ce copiii cresc și dobândesc competențe, copiii vor căuta libertăți pe care nu le-au cerut anterior. Aceasta va deveni o provocare atât pentru familii, cât și pentru educatori.
Unul dintre marile scopuri ale părinților în educația copiilor lor este dezvoltarea autonomiei lor. Ei sunt învățați să fie responsabili și încurajați să fie independenți.
Pe măsură ce copiii cresc și dobândesc competențe, copiii vor căuta libertăți pe care nu le-au cerut anterior. Aceasta va deveni o provocare atât pentru familii, cât și pentru educatori. Conflictele dintre părinți și copii apar din preadolescență, dar mai ales vor apărea în perioada adolescenței, aceasta fiind etapa cea mai complicată. Este o întrebare foarte frecventă între părinți: câtă libertate de a da copiilor?
Cât și câtă libertate de a da copiilor
Stilul educațional folosit de părinți este esențial pentru stabilirea limitelor în care copiii se pot mișca în siguranță. Fiind autoritar sau permisiv va fi relevant pentru relația dintre părinți și copii, datorită gradului de vigilență pe care părinții îl stabilesc împreună cu copiii lor pentru a stabili "marginile" libertăților lor.
Este important ca autonomia, negocierea și responsabilitățile copilului să fie promovate din primele etape, stabilind norme și limite clare pentru a minimiza conflictele care apar în adolescență din cauza căutării de libertăți. Limitele trebuie stabilite cu instrucțiuni clare și specifice. În plus, este necesar să se facă alegeri rezonabile celor mici, deoarece atunci când există mai multe alegeri, acestea sunt mai dispuse să accepte sfatul.
Sfaturi pentru acordarea de permisiuni și libertăți copiilor
Atunci când acordă libertăți copiilor, părinții trebuie să țină cont de faptul că acordarea permiselor trebuie făcută progresiv. Adică, să le dăm copiilor demonstrând că sunt capabili să îndeplinească cererile. Atunci când copiii nu respectă acordurile stabilite și negociate pentru a li se acorda permisiunea, acestea pot fi suspendate de către părinți. În acest fel, copiii vor învăța să gestioneze în mod corespunzător libertățile acordate.
În plus, părinții ar trebui să formuleze criteriile copiilor lor pentru a distinge între diferite situații și pentru a le împiedica să se expună riscurilor. Cea mai mare responsabilitate ca părinți este sănătatea și protecția copiilor. Copilul trebuie să știe că părinții interzic anumite activități și opțiuni deoarece amenință această siguranță. De exemplu, în cazul în care părinții neagă orice cerere de dvs. în vârstă de 7 ani, care nu consideră adecvat pentru etapa vieții în care se află, acest refuz să fie clar și nu prin impunerea.Copilul va fi furios pentru că nu îl autorizează, dar când va fi mai în vârstă, o va aprecia.
Pe măsură ce gradul de maturitate al copilului crește, din primele etape, părinții îi pot da o mai mare independență . Părinții pot vorbi cu copiii lor despre consecințele deciziilor lor. Ajutați-i să înțeleagă că există decizii bune și rele și că cunoașterea diferenței dintre una și cealaltă poate marca pentru viitor.
Părinții trebuie să găsească un echilibru între impunerea regulilor și perpetuarea excesivă a acțiunilor lor. Este cel mai bine Ghid pentru copii fără a controla , nu overprotect, permițându-și facă propriile greșeli rezolvarea propriilor probleme și de a face propriile decizii. Datorită acestui fapt, ei dezvoltă abilitățile necesare pentru a găsi autonomia care le va da libertăți.
